Când vei vedea
 

Când vei vedea în Ziua-aceea
că El era cel chinuit,
ce-amar te vei căi c-avutul
n-ai vrut întreg să-ţi fi-mpărţit.

Când vei veda de ce lumină
şi har vei fi pe veci desprins,
ce-amar te vei căi c-odată
ţi se-mbiau, dar le-ai respins.

Când vei vedea în ce-ntunerec
te duci pe veci zdrobit şi mut,
ce-amar te vei căi că-n viaţă
ţi s-a tot spus, dar n-ai crezut.

Când vei vedea c-atunci sfârşitul
cu dreapta-i plată te-a ajuns,
ce-amar te vei căi că Domnul
te-a tot chemat, dar n-ai răspuns.

Când vei vedea că Domnul Însuşi
te-alungă ca pe-un blestemat,
ce-amar te vei căi că-n viaţă
ce ţi-a grăit n-ai ascultat.

Când vei vedea-n sfârşit tot răul
ce neascultând l-ai săvârşit,
ce-amar te vei căi că fraţii
te-au tot mustrat, dar n-ai primit.

Când vei vedea c-orice nădejde
de mântuire ţi-ai pierdut,
ce-amar te vei căi zadarnic
de tot ce vezi, dar n-ai crezut.

— O, Dumnezeu să aibă milă
să nu-ţi pierzi sufletul pustiu
să plângi acum spre mântuire
şi nu atuncea prea târziu.
 

Traian Dorz