Când soarele de-acuma
Când soarele de-acum, al Firii,
îmi va apune într-o zi
pe Tine Soarele Iubirii
ne mai apus, Te voi privi.Dorind din inimă, fierbinte
doar Fața Ta s-o port mereu
tot ce-am iubit mai înainte
arunc și ard din duhul meu.Din lume vrând ca dintr-o vale
a plângerii să ies cântând
nici în durere nici în jale
lumina inimii nu-mi vând.Ce flori mi-ar fi crescut vreodată
pentru păcat, pe rând le-am scos
și-n locul lor grădina toată
i-am semănat-o lui Cristos.Oricâte nume dragi din lume
aș fi avut cândva, le-am zmult
și-am scris pe toate-un singur Nume
iubit, din ce în ce mai mult....Așa s-aștept, sfințind Iubirii
orice cuvânt cântat și spus
pân-la apusul scurt al firii
și la ivirea Ta Isus.
Traian Dorz