Când las din mână harfa
 

Când las din mână harfa caldă
încă vibrând înfiorat
— ca urma soarelui pe ape
mai simt rămas un văl curat.

Când las din mână Cartea Sfântă
încă ne-ntors dintre tăceri
— ca urma vântului pe spice
mai simt cereştile-adieri.

Când las pe mână fruntea, încă
păstrând al rugăciunii strai
— ca urma liniştei pe rouă
mai simt umblările prin rai.

Când las din mână mâna-Ţi dulce
încă simţindu-Te pe prag,
— ca urma lacrimei pe cântec
mai simt c-ai fost Isuse drag...

Când las din mâini făclia dusă
încă părând a o ţinea
— ca urma razei peste-o noapte
mai simt c-a fost cărarea mea.

Când las şi mâinile odihnei
încă părând că n-am sfârşit
— ca urma imnului pe-o clipă
mai sui un prag — şi l-am păşit.
 

Traian Dorz