Ca harul dragostei dintâi
 

Ca harul dragostei dintâi
nu-i mai de preţ avere,
căci tot ce dai şi ce rămâi
eşti cum Cristos te cere.

Atunci lucrezi, atuncea poţi
cu braţe tari şi bune,
să porţi povara pentru toţi
în plâns şi-n rugăciune.

Atunci ai har şi timp, şi grai,
şi zâmbet, şi lumină,
atunci poţi tot oricând şi dai
cu cupa plină-plină.

Atunci alergi cu drag şi-ţi pot
picioarele voioase,
uşor să poarte peste tot
seminţele mănoase.

Atunci iubeşti şi arzi şi plângi,
puternic şi fierbinte —
în tot ce-mparţi şi-n tot ce strângi
e jarul jertfei sfinte.

Nu-i har ca dragostea dintâi
lungeşte-o pân-la moarte
mereu ce dai şi ce rămâi
să fii din ea o parte...
 

Traian Dorz