Bun rămas!
Erau străini. Pescari trudiți,
Cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
Ca niște maci printre căpiți,
De nu i-ar fi cules Lumina!Erau străini. Și-ar fi rămas
Îndepărtați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat Rabin
Schimbă la Cana apa-n vin,
Ei au simțit că toți sunt una!De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
Ca-ntr-un sublim trecut comun
Să-i lege-n snop pe veșnicie!Și-n adevăr; de-atâta har
Ce-l revărsa mereu Preaînaltul,
Simțeau pescarii-n piept un jar,
Simțeau că-i leagă un fierar
C-un lanț de slavă unul de-altul.de Costache Ioanid