Bucurie
Când vii tu bucurie a sufletului meu
și inima și ochii de lacrimi umezesc...
Naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă
și mi-aș deschide-ntregul adânc să te cuprind.
Această adiere preadulce de la tine,
e ca ivirea zile de praznic așteptat.Isuse, numai Tu ești întreaga-mi bucurie
și n-are lumea alte să-mi poată fi la fel!...
Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată
viața mea vreodată asemeni ca de ea.
Nici mai adânc lipită,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
și cum mi-a fost mereu.O, lângă Tine-n clipa adâcă-a rugăciunii
sau în trăirea muncii cu lacrimi și sudori,
sau în viitoarea luptei cu opintiri sporite
smulgând plătite roade cu ori ce pas împins,
sau în purtări de sarcini cu renunțări durute
eu gust din plin aroma cereștilor grădini!Fii binecuvântată adâncă bucurie
comoară luminoasă a sufletului meu.
Traian Dorz