Biruinţe
 

Biruinţa omenească totdeauna înjoseşte
şi-adeseori aduce pierderi de ne-nlocuit,
biruinţele credinţei totdeauna dau ’nălţarea
şi-aduc bogăţii de haruri
şi în om, şi în mulţimi.

Biruinţa urii lumii asupreşte şi ucide,
biruinţele iubirii bucură şi-nalţă tot...
Biruinţa omenească e robie şi teroare,
biruinţa lui Cristos e libertate
şi-adevăr.

După orice biruinţă omenească-i decăderea
şi mizerii,
deopotrivă pentru-nvinşii şi-nvingători —
după orice biruinţă a lui Dumnezeu, e însă
înălţare, bună stare, libertate şi progres.

Biruinţa omenească are temelie ura
şi se-nalţă pe durerea şi pe jertfele altora
dar a lui Cristos îşi are temelie-n veci iubirea
şi se-nalţă prin iertare
doar pe propria-i jertfire.

Biruinţa lui Cristos e Duhul şi învăţătura
adevărul şi iubirea, ambele de neînvins,
ele-s fericirea noastră şi a fiecărui suflet
din poporul fără număr de “învinşi”
învingători.
 

Traian Dorz