Binecuvântează, suflete, pe Domnul
Psalm 104Binecuvântează, suflete, pe Domnul,
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi și îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.Cum o dimineață luminezi pe cale
Și în strălucire, Doamne, Te-nvelești,
Apele sunt vârful locuinței Tale
Și din nori făcut e caru-n care ești.Și alergi cu vântul-sol în veșnicie,
Sol cum fiecare vânt Îți este sol,
Flacăra și focul ți se-nchina Ție,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.Temelii în stare veșnic să-l susțină -
Înghițit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l țină
Și să-l zăvorască înăuntrul său.Dar cu spaima apa, auzindu-Ți glasul
A fugit croindu-și drumul spre câmpii
Pân la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veșnicii.Și să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să țâșnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toți ai Tăi.Cu lucrarea-Ți sfântă, tu hrănești pământul,
Iarba-o aci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ți cerem, Doamne și să n-ai?...Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belșug și roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...(02.06.2003)
Adriana Cristea