Amintiri
Câteodată amintirea-i bună
Și te scaldă-n liniștite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ți sape.Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieții.
Au rămas și îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeții
Sub un cer aducător de moarte.Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...Simion Cubolta