Am lăsat în urmă lumea
 

Am lăsat în urmă lumea şi-am ajuns pe-ai Slavei munţi
cu-a Iubirii flăcări ars-am orice legături şi punţi
să rămânem pe vecie numai singur Tu şi eu
nu mai vreau nici o comoară, sunt bogat, Isuse-al meu.

Tot ce poate să-mi dea lumea nu mai are nici un preţ
nu privesc decât spre-a Tale bogăţii şi frumuseţi,
Nu m-atrage decât dorul după Tine Domnul meu —
sunt bogat că Te-am pe Tine, Tu mă-mbogăţeşti mereu.

O, al Veşniciei mele dulce şi puternic Far
Tu mi-arăţi mereu mai scumpe ţărmuri fără de hotar
şi mă treci prin stăvilarul Timpului încet şi greu
să cuprind Nemărginirea strânsă-n Tine Domnul meu.

Depărtat deplin de lume, de părinţi şi de copii
Tu-mi rămâi cea mai aleasă dragoste pe veşnicii —
ştiu că tot în lume piere ca un stins fitil de seu
dar Tu-n veci rămâi Acelaşi, tot mai Scump Isuse-al meu.

Tu simţirile fiinţei mi le umpli şi le-nchegi
Tu Comoara vieţii mele şi iubirii mele-ntregi,
Tu cu cât mă ’nalţi spre Tine tot mai însetat Te vreu
Tu eşti Raiul vieţii mele, numai Tu Isuse-al meu.

Adă vremea, adă locul fericirii fără saţ
lângă Tine să ne strângă al Tău scump şi dulce braţ
să rămânem împreună veşniciile apoi
numai ochii, numai glasul, numai sânul Tău — şi noi.
 

Traian Dorz