PREFAŢĂ

Dacă n-aş fi primit, în 1983, o casetă cu povestea lui Harold Morris, probabil că nu l-aş fi întâlnit niciodată. Ea conţinea istoria fascinantă a lui Harold, aşa cum a povestit-o unor elevi de liceu. Caseta, aidoma cărţii de faţă, prezenta captivanta poveste a unui sportiv care promitea să ajungă celebru, dar care a fost prins în vârtejul ameţitor al vieţii şi, după câteva greşeli, a ajuns într-o celulă întunecoasă, cu două condamnări pe viaţă. Cu mâinile şi picioarele încătuşate, a intrat pe poarta închisorii Georgia State Penitentiary pentru a petrece anii cei mai negri, dar şi cei mai binecuvântaţi ai vieţii sale. Aici, înconjurat de criminali înrăiţi, a descoperit puterea lui Isus Cristos de a schimba vieţile oamenilor.

Am ascultat cu atenţie, fără să pot scoate un sunet, timp de o oră, cum un fost condamnat pe viaţă povestea candid despre transformarea vieţii lui în urma întâlnirii cu puterea divină. În tot acest timp, nu m-am gândit la altceva, decât la posibilitatea ca mulţi alţii, mai ales părinţii şi adolescenţii, să asculte povestea vieţii lui Harold. Cu toate că singurele conflicte pe care le au majoritatea oamenilor cu poliţia se rezumă la nerespectarea culorii roşii a semaforului, mi-am dat seama că povestea acestui om, care a stat şi în celula condamnaţilor la moarte, este interesantă şi incitantă. Din acest motiv, am hotărât transmiterea casetei pe programele de radio ale staţiilor noastre. Astfel, în februarie 1984, caseta s-a transmis la câteva sute de staţii radio, în cadrul programului „Focus on the Family".

Ce s-a întâmplat mai departe este aproape incredibil. Birourile noastre au fost inundate de un număr record de scrisori. Unele erau scrise pe foi de caiet şcolar, altele pe hârtie cu desene, iar altele pe hârtie cu antet. Unele erau indescifrabile, altele erau, bătute la maşină. Scrisorile erau din aproape toată ţara: din marile metropole şi din staţiuni de odihnă, din zone rurale, din orăşele şi, desigur, din multe închisori. Oricum au fost ele scrise, toate aveau un numitor comun: impactul personal dramatic pe care l-a avut relatarea lui Harold Morris. Când potopul de scrisori a încetat, la numărătoarea finală ne-am dat seama că s-a stabilit un record: 15.000 de scrisori pentru o emisiune de o oră. Voluntarii care ne ajută la corespondenţă au avut de lucru mai mult ca niciodată pentru a citi şi a răspunde la atâtea scrisori.

De atunci Harold Morris mi-a devenit un prieten apropiat, un frate de credinţă şi un colaborator preţios în eforturile noastre de a ajuta familia. Recent am avut ocazia să-l aud pe viu povestindu-şi viaţa părinţilor şi copiilor din biserica mea. Sala de 2500 de locuri a fost arhiplină şi, cât timp a vorbit, s-a păstrat o tăcere totală. Apoi l-am auzit pe Harold întrebând auditoriul dacă ştie ce înseamnă să te trezeşti la ora trei noaptea şi să te uiţi pierdut la tavan, copleşit de sentimente de vinovăţie şi regret pentru ce ai făcut. Sau dacă ştie ce înseamnă să nu poţi adormi seara, datorită păcatelor din trecut. Biserica a rămas tăcută, iar el a continuat explicându-le tinerilor că hotărârile greşite, acţiunile şi gândurile păcătoase pot fi iertate, că şi ei pot obţine eliberarea de păcatele trecutului, că şi ei pot descoperi, aşa cum a făcut-o şi el, într-o celulă infestată cu gândaci, puterea transformatoare a lui Isus Cristos. La sfârşit Harold le-a cerut tinerilor care aveau asemenea probleme să vină în faţă pentru o rugăciune de pocăinţă şi consacrare pentru Dumnezeu. Adolescenţi din toate colţurile sălii s-au ridicat şi au păşit în faţă ca să-l cunoască mai îndeaproape pe Harold... şi pe Salvatorul lor. A fost un moment memorabil în viaţa acestui om unic în felul lui.

Am vorbit pe îndelete cu Harold despre lucrarea pe care o desfăşoară şi motivele care-l determină să o facă şi am înţeles care este forţa care-l împinge înainte: o dorinţă fierbinte să-şi slujească Salvatorul şi să-i ajute pe alţii să evite capcanele în care a căzut el şi lungul drum al umilinţei pe care l-a parcurs puşcăriaşul cu numărul 62345. Sper ca nimeni dintre noi să nu afle, pe propria piele, ce înseamnă să fii îmbrăcat în haine vărgate, tuns şi aruncat în spatele unor gratii unde să-ţi petreci tot restul vieţii. Dar milioane de adolescenţi şi tineri se află într-o altă închisoare... a păcatului. Sunt robii alcoolului, ai tutunului şi drogurilor, ai imoralităţii şi dorinţei nesăbuite de a obţine plăcerea cu orice preţ. Harold Morris vrea să spună tuturor acestor oameni că Isus Cristos este Cel care i-a smuls lanţurile şi l-a eliberat. Mesajul său este un mesaj al speranţei pentru o lume disperată.

Indiferent dacă eşti părinte sau copil, căsătorit sau celibatar, indiferent dacă locuieşti într-un cămin, un apartament, o casă spaţioasă sau o celulă de închisoare, cartea pe care o vei citi conţine istoria unui om ale cărui sfaturi vei fi înţelept dacă le vei urma. Un om obişnuit care a ajuns într-o situaţie neobişnuită. Mă simt onorat să mă număr printre prietenii lui.

James G. Dobson
Preşedintele Asociaţiei Focus on the Family

[CUPRINS] [ÎNAPOI] [ÎNAINTE]