Eşti sigur că nu va fi judecată?
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta, şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi..." Fapt. Ap. 17, 30.31

Apostolul Pavel, omul care a învăţat la picioarele lui Gămăliei, unul din cei mai de seamă profesori ai vremii sale, la Atena, în Areopag, în faţa învăţaţilor greci, spune că Dumnezeu porunceşte pocăinţa fiindcă a rânduit o zi de judecată şi un judecător în persoana Domnului Isus. Unii din învăţaţii greci n-au vrut să se pocăiască şi şi-au bătut joc de spusele apostolului Pavel. Şi mulţi fac aşa şi azi.

Toţi oamenii sunt vinovaţi de păcate mai mari sau mai mici, deci şi tu eşti vinovat. Toţi vinovaţii vor fi traşi într-o zi la judecată. Ca vinovatul să scape de judecată, Dumnezeu îi porunceşte să se pocăiască. Cristos Domnul zice: „Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri" Luca 13:3.5. Dar mulţi nu vor să se pocăiască. Prin aceasta, ei dau dovadă că nu cred ce spune Dumnezeu, căci dacă ar crede că vor fi traşi la judecată, nu se poate să stea nepăsători. Odată, urcam treptele tribunalului cu un tânăr necredincios ce furase unele lucruri şi nu-l pot uita cum stropea treptele cu lacrimile sale. Şi el mergea numai în faţa unui om, dar tu vei merge în faţa lui Dumnezeu, cum ar trebui să fie starea ta?

Nu vrei să crezi că va fi o judecată? Îţi spui că omul când moare e mort, deci nu mai poate fi tras la judecată? De aceea trăieşti în beţii, în desfrâu, în minciuni, în toate păcatele; de aceea eşti nepăsător faţă de această poruncă dumnezeiască a pocăinţei. Dar te întreb: eşti tu sigur că nu există judecată? Ai tu certitudinea că nu vei fi tras la răspundere?

Biblia afirmă că va fi o judecată. Ea e rânduită de Dumnezeu. „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). După cum nu poţi scăpa de moarte cu toate titlurile tale, cu toată puterea ta, cu toţi banii tăi, cu toată iscusinţa ta şi nici cu ajutorul tuturor doctorilor şi a tuturor medicamentelor, tu nu poţi scăpa de moarte, căci ea e o orânduire divină, tot aşa nu poţi scăpa de judecată. „Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca lumea." Ziua şi noaptea, vara şi iarna sunt orânduiri divine date prin legi eterne pământului nostru. Ele nu sunt în funcţie de credinţa sau necredinţa ta. Şi tot aşa e şi ziua judecăţii. Credinţa sau necredinţa ta te poate influenţa doar pe tine să te pregăteşti sau sa nu te pregăteşti pentru ziua judecăţii. Biblia spune „căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. „2 Cor. 5:10. Deci şi tu vei fi tras la judecată. Aici e un imperativ: „trebuie. Nu eşti întrebat dacă vrei sau nu vrei. De fapt, tu ai venit pe lume fără voia ta şi la fel pleci din lume fără voia ta; tot aşa te vei înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pe care n-ai vrut să-L asculţi, n-ai vrut să-L urmezi, poate chiar L-ai blestemat, dar să ştii că te vei înfăţişa, chiar fără voia ta. Oare răufăcătorii, hoţii, criminalii se duc de voia lor la judecată? Nu ai văzut cum sunt duşi de gardieni? Domnul Isus spune că aşa va fi şi în ziua judecăţii. „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge ... pe cei ce săvârşesc fărădelegea ..." Matei 13:41.

Despre ziua judecăţii, Biblia vorbeşte ca fiind ziua cea mare şi înfricoşată, ziua mâniei lui Dumnezeu, ziua de groază pentru toţi păcătoşii. Atunci îţi vor fi date pe faţă toate păcatele. Dumnezeu spune: „îţi voi pune totul sub ochi" Psalmul 50:21. „Domnul va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor" 1 Cor. 4,5. „Domnul vine să facă judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi" Iuda 14:15. „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu" Evrei 10:31.

Faţă de toate aceste adevăruri grave, tu ai stat nepăsător, poate ai râs, poate ai zis că sunt legende. Dar te întreb: eşti tu sigur că nu va fi o judecată? Ce vei face dacă totuşi există? Nu crezi că e bine să te gândeşti la aceasta?

Domnul Isus a zis: „Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului" Mat. 24,27. Oare poţi tu opri să nu fulgere? Conform constatărilor oamenilor de ştiinţă, în jurul pământului se petrec cam 360.000 fulgere pe oră. Specialişti ai Comp. General Electric au calculat cu ajutorul creirelor electronice că un fulger are 100 milioane volţi, un curent de 100.000 amperi şi o energie de 4 kilowaţi oră. Durata lui e de câteva milionimi de secundă şi spintecă văzduhul cu o iuţeală de 300 mii km. pe secundă. Venirea lui Cristos Domnul ca să judece lumea va fi ca fulgerul. Tu nu-L vei putea împiedeca, ci vei încremeni îngrozit. Orice fulger trebuie să-ţi aducă aminte că Domnul Isus va veni să judece vii şi morţii, deci să te judece şi pe tine.

Conştiinţa ta cere să fie o judecată. Omul e o fiinţă responsabilă, în lumea aceasta de nedreptăţi, noi totuşi avem instituţii de judecată, care sancţionează pe cei răi. Conştiinţa ta cere ca binele să fie răsplătit, iar răul să fie pedepsit. Dar nu tot binele e răsplătit aici şi nu tot răul e pedepsit aici. Trebuie să existe o zi de judecată, când tot ce e ascuns să-şi primească o dreaptă răsplătire. Poate tu eşti în culmea puterii tale şi nu vrei să crezi că vei fi judecat, dar adu-ţi aminte că toţi criminalii de război, care au fost traşi în faţa tribunalului de la Nürenberg, când au fost în culmea puterii lor, n-au crezut că vor ajunge să fie judecaţi-şi totuşi au ajuns judecaţi şi condamnaţi. Eşti tu sigur că nu va fi o zi a judecăţii şi pentru tine?

Mulţimea mare a celor nedreptăţiţi aici pe pământ reclamă să fie o judecată. De atâtea ori cei tari calcă în picioare drepturile celor slabi, asupresc pe cei nevoiaşi. Gemetele lor mute strigă să fie o judecată. Pe pământul nostru este multă nedreptate. Poetul român Alexandru Vlahuţă spunea în poezia sa „Triumful aşteptării" „Există o dreptate ... şi trebuie să vie." În Apoc. 6:10 ni se spune că martirii strigau: „Până când, Stăpâne Doamne, Tu care eşti sfânt şi adevărat zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?" Deci ei cer să fie o judecată, iar răspunsul e că va fi o aşa judecată, dar întâi trebuie să se împlinească numărul tovarăşilor lor, care au să fie omorâţi ca şi ei, Apoc. 6:10,11. Şi azi sunt locuri unde adevăraţii creştini suferă torturi şi sunt martirizaţi. Oare totuşi crezi că nu va fi o zi a urgiei lui Dumnezeu? Eşti tu sigur că nu va fi o zi a judecăţii divine?

Apoi trecutul arată că există o judecată divină. Şi cei din timpul lui Noe nu au vrut să creadă într-o judecată divină. Corabia era gata, Noe cu ai lui şi cu animalele au intrat înăuntru şi uşa a rămas deschisă încă şapte zile, şapte zile de har, dar oamenii n-au vrut să creadă că vine judecata divină, n-au intrat în corabie. Cât nu i-o fi îndemnat taica Noe să-şi salveze viaţa că vine potopul, aşa cum noi şi atâţia alţii îţi strigă ţie, dar nici unul, nici măcar fraţii, surorile sau nepoţii lui Noe n-au vrut să creadă. Dar, vai, necredinţa lor n-a împiedecat cu nimic dezlănţuirea urgiei divine. Şi ce grozavă a fost! Că a fost un aşa potop, azi nu mai e nici o îndoială. Dumnezeu a pedepsit răul. Apoi nimicirea Sodomei şi a Gomorei prin foc şi pucioasă nu arată cât de înspăimântătoare e judecata divină şi că necredinţa acelor păcătoşi nu a înlăturat judecata, ci i-a expus pe ei judecăţii dumnezeişti? Şi aşa face necredinţa şi cu tine. Trecutul mărturiseşte că în mai multe rânduri, Dumnezeu a judecat şi pedepsit aspru păcatul. Şi totuşi tu crezi că nu va fi o judecată? Eşti tu sigur de aceasta?

Oricât ai fi de sigur că nu există o judecată divină, eu îţi spun că va fi, fiindcă dreptatea divină o Impune. Dumnezeu e drept şi El va răsplăti pe fiecare după fapta sa. El spunea lui Israel: „Nu pot să te las nepedepsit" Ier. 30:11. Dacă n-a cruţat El pe Israel, poporul Său, dacă n-a cruţat El îngerii care au păcătuit, dacă n-a cruţat lumea veche, dacă n-a cruţat pe locuitorii Sodomei şi Gomorei, oare crezi că te va cruţa pe tine, care nu vrei să crezi, nu vrei să-L asculţi? Dacă n-a cruţat El pe Fiul Său Preaiubit, când avea păcatele noastre asupra Lui, cum crezi că te va cruţa pe tine, care nu vrei să primeşti iertarea Lui, râzi de cele sfinte şi trăieşti în toate păcatele? Ţie îţi strigă Evanghelia: „Şi crezi tu ... că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?" Rom. 2:3. „îţi va suferi inima şi îţi vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva Ta?" Ezec. 22,14. Belşaţar a fost împărat al Babilonului şi s-a crezut tare. Într-o noapte de ospăţ şi orgii, în dispreţ faţă de Dumnezeu, a poruncit să i' se aducă chiar vasele sfinte luate de la Templul din Ierusalim, ca să bea vin din ele. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini, care au scris nişte cuvinte pe tencuiala zidului palatului. Atunci împăratul a îngălbenit, l-a cuprins groaza şi genunchi au început să i se izbească unul de altul. Şi n-au fost decât degetele unei mâini, dar ce vei face tu când îl vei vedea pe Cristos Domnul venind în slava Sa, mai strălucitor decât soarele? Ce vei face atunci? Vei repeta îngrozit: Şi totuşi există! Şi totuşi este o judecată! Înspăimântat vei fugi în munţi şi împreună cu alţii vei zice „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?"

„Da, ziua cea mare groaznică va fi,
Atunci toate popoarele vor sta la judecată.
Părinţi de copii s-or despărţi,
Soţi de soţii s-or despărţi,
Pe vecii vecilor.

Eu am căutat să-ţi mărturisesc acest adevăr că va fi o zi a judecăţii. O, as vrea să fiu curat de sângele tău! De la mii de kilometri ţi-am strigat şi as vrea să te trezeşti. Suntem îh ultimele ceasuri ale zilelor din urmă. îţi vreau salvarea. Dă-ţi seama de starea ta înainte de a fi prea târziu.

Pe marginea apelor care formează râul Niagara, înainte de a-şi lua iureşul năvalnic spre cascadă, există o inscripţie cu cuvintele: „Dincolo nu-i scăpare". Nici cel mai iscusit înotător nu se încumetă să treacă de acest punct, căci înseamnă pierzarea. Tu eşti în acest punct. De aceea îţi strig şi vreau să-ţi arunc colacul de salvare: credinţa în Cristos. Apucă-l, agăţate de El. Cristos e singurul Mântuitor. Azi, acum, e încă

Mântuitor, mâine va fi Judecător. Aruncă-te chiar acum la picioarele Lui şi primeşte jertfa Lui ca făcută în locul tău. El a purtat şi osânda ta. A fost judecat El ca să nu mai fi judecat tu. A suferit El pedeapsa pentru păcat, ca să nu mai suferi tu. Ah, crede în El, crede în El acum, predându-i Lui viaţa ta murdară ca să fie spălată în sângele Lui şi apoi slujeşte-L cu toată scumpătatea.

Iar tu care totuşi nu vrei să crezi, te vei convinge în ziua judecăţii, dar, vai, va fi târziu. O, binecuvântat Mântuitor, primeşte la Tine şi mântuieşte chiar în clipa aceasta pe orice suflet care acum se apropie de Tine. Spală-l în preţiosul Tău sânge şi trece-l din moarte la viaţă, ca să nu mai vină la judecată. Ascultă-ne şi dovedeşte - ţi încă odată dragostea Ta.

[Cuprins] [Înapoi] [Înainte]