INDEX

 

 

 

SECTELE
sau cultele religioase false

Confuzia religioasă care domneşte în zilele noastre este mai mare ca oricând! O explicaţie o constituie înmulţirea falsurilor spirituale la o rată alarmantă. Unul din semnele vremurilor este aceasta proliferare de secte, de mişcări religioase false şi de profeţi falşi (Matei 24), dar care totuşi, cu nici un chip, nu poate fi confundata cu fenomenul diversităţii religioase şi varietăţii de mişcări care exista în lume. Tot mai mulţi oamenii se întreabă, "Cum pot să deosebesc falsul de original?", "Cine sunt adevăraţii creştini?", "Care biserica este bună?"

Aceasta confuzie poate fi risipită de îndată ce se efectuează o observare constantă a practicilor, doctrinelor şi atitudinilor. Însă, confuzia poate dispărea total de îndată ce aplicam testul Scripturii în analizarea doctrinelor şi afirmaţiilor acestor grupuri, deoarece Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi ea este criteriul final în chestiuni de credinţă. Ea îl prezintă pe adevăratul Mesia în termeni care nu pot fi confundaţi sau greşit interpretaţi.

De aceea, în urma unor astfel de analize, pentru care le suntem datori unor apologeţi de seamă ai Bisericii, s-au descoperit caracteristici care se întâlnesc la fiecare grup. Nu toate grupurile sunt caracterizate de aceste trăsături comune, dar au unele care se găsesc şi la celelalte. Folosindu-le veţi putea să determinaţi daca mesagerii unui grup sau ai altuia fac parte din acest fenomen al sfârşitului la care am făcut referire. Datorita parametrilor descrişi în Biblie, ai unui adevărat grup de creştini, nu mai trebuie să va lăsaţi amăgiţi de oricine a venit sau vine în numele lui Cristos!

I. CE ESTE O SECTĂ?

Definiţie:

O sectă este un cult religios fals, un grup de oameni strânşi în jurul unei interpretări specifice a Scripturii. Acest grup depinde de interpretarea dată de către un om, un lider proeminent, sau o organizaţie autoritară, învăţătură care nu se conformă principiului literar, istoric şi lingvistic al Bibliei. Ea pretinde să se armonizeze cu creştinismul biblic, dar neagă doctrinele fundamentale ale Trinităţii, dumnezeirii lui Isus Cristos, personalităţii Duhului Sfânt, jertfei de ispăşire a lui Isus, mântuirii prin har şi prin credinţă, învierii trupeşti a lui Isus şi autorităţii finale a Scripturii.

 Termenul „cult” (folosit uneori în loc de „sectă”) are în prezent aproximativ trei utilizări:

1) desemnează un alt mod de închinare; cuvântul derivă din latinescul "cultus", care înseamnă mod de închinare, ritual, liturghie, venerare. De exemplu, "Cultul (modul de închinare) creştin ortodox” al Bisericii Ortodoxe Romane este diferit de "Cultul" (modul de închinare) creştinilor după Evanghelie”;

2) cuvântul este un termen peiorativ, depreciativ pentru o mişcare religioasă care nu face parte din ceea ce se crede a fi "biserica de stat" şi "singura păstrătoare" a tradiţiei creştine. Aceasta utilizare este o confuzie a termenului şi o utilizare răutăcioasa inspirată de interese partizane şi de nerecunoaşterea Scripturilor ca unic etalon de credinţă. Este o utilizare la care recurg unii ziarişti, politicieni, oameni religioşi, sociologi, etc. Confuzia este inevitabila la aceia care nu au nici o poziţie religioasa;

3) termenul indică o mişcare deviată de la creştinismul biblic, negând doctrinele fundamentale ale acestuia. Aceasta utilizare este determinata de criterii teologice şi acestea sunt cele ce trebuie să determine categorisirea.

II. CARE ESTE ORIGINEA SECTELOR? DE UNDE AU APĂRUT?

Citind pasajele următoare veţi avea o descoperire şocantă! 1 Ioan 2:18,19; 2 Petru 2:1-2; 1 Timotei 4:1. Din mijlocul nostru! Sectele sunt "poliţele neplătite ale Bisericii!". Cauze: analfabetismul biblic, indiferenţa faţă de doctrină, lipsa de discernământ doctrinar, etc.

III. CARE ESTE SECRETUL SUCCESULUI LOR?
 

"Mulţi îi urmează", ne spune Biblia (1 Ioan 4:5; 2 Timotei 4:3; 2 Timotei 4:4). Sectele sunt energizate de o imitaţie a originalului Isus, a Cristosului biblic (2 Corinteni 11:3-4, 13-15; Galateni 1:6-10. "Cristosul" sectelor este „un alt Cristos”, aducătorul unei „alte Evanghelii” şi dădătorul unui „alt duh”!
 

IV. CUM SE DEMASCĂ SISTEMELE RELIGIOASE FALSE? CUM SE DEPISTEAZĂ, DESCOPERĂ FALSURILE SPIRITUALE?

Răspuns:

a) Aplicând testul Scripturii. Care este acesta? 1 Ioan 4:2,3; 2:22,23 sau Efeseni 5:13. Aceste doctrine trebuie privite din "lumina" învăţăturilor Bibliei, atunci sunt date la iveală, demascate, descoperite. Scriptura reprezintă criteriul obiectiv al acestui test.

b) Prin comparaţie cu Cristosul biblic. Puneţi aceeaşi întrebare pe care a pus-o Isus în Matei 16:13,14,15. Cine zic aceşti oameni că este Isus? Să întrebăm cine zic aceşti "profeţi", aceste organizaţii cultice şi biserici pseudo-creştine, ca este Cristosul. Dacă descrierea lor a Domnului Isus nu se potriveşte cu cea a Bibliei, atunci ei nu-L predica pe adevăratul Isus Cristos, ci un "altul", despre care apostolul Pavel ne-a avertizat: "În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine! " (2 Corinteni 11:4). Asemenea credincioşilor din Corint, şi dvs. trebuie să fiţi conştient ca există un alt Isus, unul fals, care este "Cristosul sectelor", o versiune falsificată a Cristosului descris în Biblie, care a umblat pe acest pământ acum 2000 de ani, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi care a fost propovăduit de apostoli ca fiind Mântuitorul nostru. Daca treceţi crezurile oricui prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu, veţi fi la adăpost de aceste versiuni falsificate ale Mântuitorului!

V. CARE SUNT ELEMENTELE COMUNE ALE SECTELOR?

1) Învăţături biblice incomplete, inconsecvente

De regulă, sectele se concentrează doar asupra unor anumite adevăruri biblice în loc de a studia întreg sfatul (Cuvântul) lui Dumnezeu. Din păcate, aceasta trăsătura se observă şi la biserici creştine respectabile. Adeseori, ele acordă mai multă atenţie învăţăturilor liderilor sau fondatorilor propriei organizaţii, decât Scripturilor. Învăţătura sectelor este uneori un amestec de texte biblice care nu au nici o legătură imediată. Deducţiilor le sunt aplicate ideile preconcepute ale mişcării. Pe calapodul doctrinelor specifice acestea sunt forţate să se potrivească! Chiar dacă nu ies în faţă cu multe din aceste doctrine sectare, urmăriţi-le tehnica de studiere a Bibliei şi veţi observa folosirea unor texte a căror concluzie directa şi evidentă o evită.

2) Minimalizarea, deformarea sau negarea dumnezeirii Domnului Isus Cristos

În ciuda afirmaţiilor clare ale Scripturii, aceste grupuri insistă să demonstreze că Isus nu este Dumnezeu. Folosesc trucuri necinstite, cum ar fi introducerea de cuvinte, neaflate în original, în textul biblic sau deducţii nefondate şi nesprijite de întreaga mărturie a Scripturii, pentru a ocoli învăţătura categorică a Bibliei asupra acestui subiect.

3) Descoperiri misterioase (revelaţii) cunoscute doar lor

Învăţăturile grupului nu se pot înţelege fără ajutorul lor. Până ce nu sunt cunoscute regulile lor speciale, pe care doar ei le cunosc, nu se poate afla adevărul! Astfel, omul devine un sclav doctrinar al sistemului şi orice investigaţie a învăţăturilor este dispreţuită sau chiar pedepsită cu excomunicarea (excluderea).
4) Flexibilitatea doctrinelor

Uneori sectele fac schimbări majore ale învăţăturilor, datorită unor situaţii specifice. Ele încearcă cu disperare să ascundă aceste schimbări doctrinare de orice investigaţie istorică. Multe din aceste organizaţii dobândesc un avantaj zdrobitor activând în ţări unde trecutul lor este complet necunoscut. Exploatează ignoranţa faţă de ei a cetăţenilor unor ţări unde informaţiile cu privire la trecutul lor ruşinos nu ajung sau nu există deloc.

5) Încrederea în alte texte (scrieri) sacre decât Biblia

La secte, alte cărţi câştigă întâietate faţă de Sfânta Scriptură şi o interpretează. Biblia este eclipsată de "revelaţiile" mai noi, care de obicei provin de la liderii sau fondatorii grupului.

6) Mântuirea prin fapte

Sectele s-ar putea să susţină mântuirea prin har şi prin credinţă, dar să pretindă fapte omeneşti, pentru a adaugă la jertfa primită de Dumnezeu a Domnului Isus. Această concepţie reprezintă ilustrarea esenţială a falsului creştinism. Reprezintă pervertirea harului minunat al lui Dumnezeu şi darul fără plată al mântuirii prin moartea şi învierea lui Isus.

7) Denunţarea tuturor celorlalte organizaţii religioase

Mişcările religioase false se prezintă drept deţinătoarele exclusive ale adevărului. Refuză să accepte că o altă organizaţie religioasă poate să cunoască (deţină) adevărul.

8) Conduceri autoritare

Conducătorii sau fondatorii acestor mişcări pretind (în mod direct sau indirect) închipuite calităţi mesianice ca dovezi al autorităţii lor. Ei tind să pretindă supunere absolută. Liderul cultului este plasat pe piedestalul divinităţii. Odată ajunşi sub influenţa sectei, puţini membrii mai îndrăznesc să o pună la îndoială. Uneori persoanele care-şi arogă astfel de poziţie sunt înlocuite de organizaţii sau de conducerile lor, a căror autoritate şi călăuzire divină în decizii, nu poate fi de asemenea chestionată.

9) Exploatarea financiară

În loc de a apela la harul lui Dumnezeu ca mijloc de colectare de fonduri, cultele pretind membrilor lor să "dea" un anumit procent, sau să "dăruiască" din bunurile lor personale. La fel de mult timp se dedică banilor cât lucrării spirituale! În cazurile mai bizare insă, membrilor (sau chiar posibililor membrii), li se cere să-şi încredinţeze toate averile organizaţiei. Membrii devin sclavii organizaţiei şi depind de ea pentru orice.

 

 

 

INDEX