PURGATORIUL
Loc real sau închipuire?
Biblia nu susține nicăieri doctrina purgatoriului. Această doctrină este opusă multor dovezi ale Scripturii. Iată aici câteva argumente puternice:În primul rând, Iadul (sau gheena) este un loc permanent, nu temporar, unde se află un "foc veșnic", conform cu Matei 25:41. El este, conform cu 1 Tesaloniceni 1:9 "o pierzare veșnică de la fața Domnului" sau într-o tradu-cere mai actuală, "o distrugere veșnică din prezența Domnului". O despărțire pe veșnicie și definitivă de Dumnezeu. Isus a afirmat în Marcu 9:45,48 că acesta este un loc unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge"!
În al doilea rând, odată ce ajunge cineva în iad, acesta nu mai poate ieși de acolo niciodată. Isus a spus în Luca 16:26 că există "o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea sa treacă de aici la voi sau de acolo la noi, să nu poată"! Faptul acesta rămâne neschimbat chiar dacă el regretă ca se afla acolo, după cum îl vedem pe bogat regretând amarnic, dar cu regrete prea târzii, că a ajuns acolo (vezi textul din Luca 16:23,28)!
În al treilea rând, doctrina purgatoriului înseamnă o insultă adusă suficienței și eficienței morții lui Isus Cristos pe cruce. Când Isus a murit pentru păcatele noastre (1 Corinteni 15:3), El a declarat că "s-a isprăvit!", "s-a terminat!" (vezi Ioan 19:30). Înainte de cruce, El s-a rugat Tatălui spunând: "Eu... am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17:4). După aceea, în cartea Evrei ni se spune că "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu" (Evrei 10:12), "căci printr-o singura jertfă, El (Isus) a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți" (Evrei 10:14).
În al patrulea rând, singurul purgatoriu (sau mai bine zis "purificatoriu) prin care a trecut vreodată cineva a fost acela trăit de către Cristos pe cruce atunci când El ne-a curățit, sau, adaptând termenul, a purgat, a purificat, păcatele noastre! Evrei 1:3 ne spune că El "a făcut curățirea (purificarea) păcatelor și a șezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte".
În al cincilea rând, doctrina purgatoriului este bazată pe cartea apocrifă 2 Macabei, mai exact pe textul din cap. 12, vers. 46, unde se spune că "sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție (purificare) pentru cei morți, ca să slobozească de păcat". Dar această carte din cel de-al doilea secol înainte de Cristos nu pretinde în vreun loc să fie inspirată, cum de altfel nu o face nici o carte apocrifă. Ba chiar, prima carte a Macabeilor neagă că ar fi inspirată. Aceste cărți apocrife nu au fost niciodată acceptate de iudaism ca fiind inspirate de Dumnezeu. Nici nu-L vedem pe Isus sau pe vreunul dintre cei ce au scris Noul Testament citându-le ca fiind inspirate. Chiar părintele Ieronim, traducătorul romano-catolic al celebrei versiuni a Bibliei latine Vulgata, a respins 2 Macabei alături de alte cărți apocrife. Pe deasupra, cartea 2 Macabei nu a fost adăugată oficial Bibliei de către Biserica Romano-catolică decât din anul 1546, adică la vreo 29 de ani după ce Luther a tradus Biblia în germană, inițiind reforma în care a luat o puternica poziție împotriva purgatoriului și rugăciunii pentru morți.
În cele din urmă, chiar și atunci când cartea 2 Macabei a fost adăugată Bi-bliei de Roma, (împreună cu alte cărți apocrife) ea contrazicea o alta carte apocrifă care se opune categoric rugăciunilor pentru morți. Cartea 2 Ezra (numita de romano-catolici 4 Ezra, neinclusă de ortodocși), vorbind despre ziua morții, spune ca "nimeni sa nu se roage pentru un altul în acea zi" (vezi 2 Ezra 7:105, versiunea catolică Douay). A respinge această carte dar a accepta pe cea a Macabeilor demonstrează arbitrarul deciziei de a alege cărți care să sprijine învă-țături ce nu se găsesc în Biblie!
Astfel, în 1 Corinteni 3:13-15, Pavel nu vorbește de un purgatoriu, ci de "scaunul de judecată al lui Cristos" înaintea căruia trebuie să vină toți credincioșii pentru a-și primi răsplățile pentru faptele "pe care le-au făcut când trăiau în trup" (vezi 2 Corinteni 5:10). Lucrarea fiecăruia va fi descoperită de foc. Dacă lucrarea cuiva stă în picioare, acesta va primi o răsplată, conform cu 1 Corinteni 3:13-14. Iar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, acesta își va pierde răsplata, dar el va fi mântuit, însă ca prin foc. Din moment ce mântuirea de la Iad este prin har și nu prin fapte (după cum ne-o dovedește o mulțime de pasaje biblice: Romani 4:5; Efeseni 2:8-9; Tit 3:5-7, etc.), este clar că acest pasaj se referă la "lucrarea" și la "răsplata" credinciosului în slujirea lui Cristos și nu la vreun închipuit purgatoriu unde ei și nu Cristos, suferă pentru păcatele lor!