Pe malul apei
(ethos 1/99)
O priveliște minunată și liniștitoare într-o fotografie: apă și iarbă verde asta miroase a concediu. Aproape că aud clipocitul apei și îmi aduc imediat aminte de concediul de anul trecut.
O, ceva totuși nu e în regulă! Dintr-o dată spiritul meu romantic este copleșit de intelectul meu cu educație botanică: există ceva ce mă irită la această fotografie, dar ce poate fi? E limpede: iarba uscată de pe mal! în mod normal apa presupune viață! Pe maluri vei găsi desigur iarbă și plante de un verde crud, fiindcă apa hrănește și întărește plantele, le împrospătează... Dar ce văd în fotografie? Iarbă uscată, moartă pe mal și, cu cât plantele se află mai departe de apă, cu atât ele sunt mai verzi!
O minune botanică, o curiozitate inexplicabilă?
Din păcate, nu! La o privire mai atentă, îmi dau seama care este cauza acestui fenomen: apa e plină de alge și prin urmare "dezechilibrată". Asta înseamnă că valoarea ph-ului este atât de alterată, încât viața nu este posibilă în apă și în jurul ei. Ea e "moartă" și provoacă "moartea".
Cum s-a întâmplat acest lucru?
Există în principiu mai multe posibilități, însă un lucru e sigur: moartea a venit din afară. Ceva a sustras apei viața, foarte probabil printr-o formă de poluare. Probabil au fost prea multe ape reziduale sau s-a exagerat cu folosirea îngrășămintelor. Este posibil și ca această baltă să nu fi primit nici un fel de apă și astfel să fi devenit o adevărată mocirlă, care nu mai are deloc viață.
Fotografia îmi amintește de perioadele din viața mea în care mă asemănăm cu această apă lipsită de viață. La prima privire viața mea părea în ordine. Probabil că marea majoritate a celor din jur mă vedea la fel. Însă dacă cineva mi-ar fi privit mai atent viața, ar fi putut remarca iarba veștejită, uscată, din jurul meu. Pentru mine era imposibil, privind din punct de vedere spiritual, să aduc rod. Îmi lipsea acel izvor de viață de care se vorbește în Psalmul l:
"Ferice de omul care-și găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care-și dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se vestejesc: lot ce începe duce la bun sfârșit."
În viața unui creștin se întâmplă de multe ori pe neobservate, ca el să se îndepărteze de "Legea Domnului". Gândul că părtășia zilnică cu Dumnezeu nu este absolut necesară, se strecoară încă prea ușor în mintea noastră.
Iarba verde și rodul pot apărea doar atunci când suntem împrospătați prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin părtășia cu Tatăl nostru din ceruri. Dacă rămânem într-o legătură strânsă cu Domnul, viața noastră va fi mereu proaspătă. "Algele" și "peștii morți" nu vor putea apărea nicidecum!
Toate acestea îmi atrag atenția că trebuie să dau atenție sufletului meu, pentru ca viața mea să rămână proaspătă și roditoare: ca o plantă pe malul unei ape sănătoase!
R. W.