Cine este cel mai mare?
Oamenii sunt ciudați, de-a dreptul!
Gândiți-vă la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiești pe care Domnul nostru le-a făcut. Au văzut marea liniștindu-se - la porunca LUI, au văzut îndrăcitul eliberat - la porunca LUI, au văzut ologii umblând, surzii auzind, orbii căpătându-și vederea, mulțimile săturate.
L-au văzut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorbă cu EL, L-au văzut față în față. Trei dintre ei au văzut chiar și "Schimbarea la față", când Domnul Isus Cristos stătea de vorba cu Moise și Ilie (Legea și Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: "Acesta este Fiul meu prea iubit, de El să ascultați". "ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL SĂ ASCULTAȚI".
Ucenicii sunt atât de uimiți încât Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune să imortalizeze acel moment (din existența universului creat "Din El, prin El și pentru El") și să-l închidă în 3 colibe.
Dacă n-ați ști continuarea, ce ați spune? "Cu siguranță oamenii aceștia - ucenicii LUI - au ajuns la sfințenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranță că ei nu mai sunt interesați de cele materiale, de micile "răutăți" ale vieții." Așa credeți că gândeau ucenicii? Da de unde! Știți ce-i durea pe ei cel mai tare? Știți ce-i frământă pe ei? CINE ESTE CEL MAI MARE?
Cine este cel mai mare era problema lor. Abia după ce L-au văzut răstignit - în locul lor, din dragoste pentru ei - au priceput... CINE este cel mai mare.
Cine este "cel mai mare" în viața ta? Serviciul tău, cariera ta, școală ta, mașina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tău, argintul tău, bogăția ta?
Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor! Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta." Iov 22:24-26
Dacă L-am văzut pe EL în toata splendoarea și frumusețea LUI, în desăvârșirea și sfințenia LUI, și totuși... mă lupt ca "EU" să fie răspunsul la întrebarea "Cine este cel mai mare?", cred că este bine să-mi amintesc ce spune Ioan Botezătorul: "Trebuie ca EL să crească, iar eu să mă micșorez."
Mai mult decât atât, dacă îl văd pe EL în fiecare din frații mei, atunci înțeleg clar față de cine trebuie ca eu să mă micșorez, iar El să crească.
Ei să crească - frații mei, pentru care a murit Cristos, iar eu să mă micșorez.
Atunci voi înțelege că "celor smeriți, El le dă har", atunci va fi "Cristos în voi - nădejdea Slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe că L-am văzut, că îl văd în fiecare zi și stau de vorbă cu EL în fiecare zi, și că "mi-e scârba de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă" (Iov 42:6).
Vor înțelege toți că "nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine".
Concluzie-întrebare: Ucenicii au avut toate atu-urile, au participat la toate "lecțiile", și totuși... știa Apostolul Pavel de ce zicea: "Cine crede că sta în picioare, să ia seama să nu cadă."
Dacă ei, care au fost muritorii cei mai apropiați de VIAȚĂ, au avut aceste experiențe, cum oare ar trebui să fim noi?
Cât timp am petrecut azi, ieri, alaltăieri cu EL, stând de vorbă cu EL, în rugăciune și adorare, studiind Biblia? Și cât timp am cheltuit pentru "restul"...? Dacă raportul este 15 ore pe zi cu "restul" și 10 minute cu EL... atunci cine este cel mai mare în viața mea?
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timișoara